Cămaşa omului fericit

A fost odată un împărat. Avea de toate... însă nu era fericit. Era doar în căutarea fericirii. A căutat-o el mult timp şi nu a găsit-o. A dat sfoară în ţară că acela cre îl va ajuta să găsească fericirea va primi jumătate din împărăţie (ca în multe poveşti...).
I-a întrebat pe sfetnici, pe slujitori şi pe toţi cei care erau cunoscuţi ca fiind înţelepţii din împărăţie.
În cele din urmă, un bătrân înţelept i-a zis împăratului: "Mărite împărate, atunci vei fi cu adevărat fericit când vei îmbrăca cămaşa Omului Fericit care trăieşte undeva în împărăţia ta."
Împăratul i-a trimis pe slujitori să-l caute pe Omul Fericit. În căutarea acestui om slujitorii au ajuns la casa unui boier bogat. Acesta i-a primit cu drag şi i-a servit cu de toate. La sfârşit slujitorii împăratului l-au întrebat dacă este fericit. Boierul le-a răspuns că nu este fericit pentru că are multe griji: pământurile, iobagii, banii, dările către împărat şi toate celelalte.
Slujitorii împăratului au mers mai departe şi au ajuns la un cămătar. Şi acesta i-a primit bine, însă atunci cânda a fost întrebat dacă este fericit a zis că nu poate să fie fericit pentru că el trăieşte de pe urma cametei pe care o câştigă de la cei pe care îi face nefericiţi, aşa că nici el nu avea cum să fie fericit.
Slujitorii împăratului şi-au continuat drumul: au întâlnit negustori, măcelari, zapcii, şi totuşi nici unul dintre ei nu era fericit...
În cele din urmă, când nici nu mai sperau au ajuns la marginea unei păduri, unde au văzut un om care aduna vreascuri pentru foc. I-au dat bună ziua şi l-au întrebat ce face acolo.
Omul nostru le-a povestit că adună vreascuri pentru familia lui care locuia într-un bordei nu departe de locul unde se aflau.
Slujitorii împăratului l-au întrebat cum îşi câştigă traiul zilnic, iar omul nostru a zis că Dumnezeu i-a dat o grădină de legume şi o văcuţă care le asigura mâncarea zilnică lui şi familiei sale. Slujitorii s-au mirat şi l-au întrebat dacă este fericit în sărăcia lui.
El a zis că este foarte fericit pentru că îl are pe Dumnezeu în suflet, iar Dumnezeu îi dă tot ceea ce are nevoie.
De îndată slujitorii i-au ordonat: "Trebuie să ne dai cămaşa ta! Împăratul are nevoie de ea!"
Omul Fericit, mirat, le-a răspuns: "Eu v-aş da-o cu dragă inimă... dar eu nu am cămaşă!"