Un vis

Am avut acest vis cu mulţi ani în urmă (poate 15)
Am ajuns la marginea unei prăpastii fără capăt
Eu nu i-am văzut capătul.
Continuarea drumului meu era dincolo de prăpastie.
Trebuia să trec dincolo.
Nu era cale de întoarcere.
Ştiam că trebuie să trec dincolo.
Pe cine am văzut în partea cealaltă a prăpastiei?
Am văzut un om bătrân îmbrăcat cu haine albe.
Avea părul alb, barbă şi mustaţă albă.
Radia iubire.
Aveam încredere totală în el.
Nu ştiu de ce!
L-am recunoscut!
Era Maestrul meu!
Trebuia să ajung la el.
El mă aştepta cu braţele întinse.
Singurul mod de a ajunge la el era să zbor peste prăpastie.
Oare pot să zbor?
Un om nu poate zbura.
Nu am vrut să mă întorc.
Aşa că am făcut saltul.
Am început să zbor!
Zburam cu adevărat.
Prăpastia imensă era sub mine.
Aveam încredere.
Ştiam că dacă îmi voi pierde încrederea mă voi prăbuşi în prăpastie.
Zburam către el.
El mă aştepta cu braţele întinse....
(Sfârşitul visului).