Badea Gheorghe şi copilu-so

Mére Badea Gheorghe într-o zâ la târg în satu' vecin.
Cum meré iăl aşa cu copilu-so pesthe ghial veghe o potcoávă.
"Mă copchile, ié tu potcoáva că o şi bună la şeva!"
"N-o iéu tată că mi-i greu!"
"Mă copchile, ie-o că ţ-o şi bună la şeva!"
Copchilu' n-o vrut s-o iéie.
O luat-o tată-so şâ or mers mai gheparche la târg.
La târg copchilu s-o uitat după jucărei şi tată-so ş-o văst ghe treburile lui.
Tată-so i-o vândut potcoáva la un ţâgan şâ o primit şeva bani pe ié.
Cu banii, tată-so o luat şiréşă, da nu i-o zâs la copchil.
Şâ cum meréu ei pe păşune cătă cas', copchilu o rămas în urmă şâ tată-so tăt lăsa să cadă câche o şireaşă.
Copchilu nu şchié că tată-so ţâpă şireşăle şâ era tare voios când găsé câche una.
Până s-o gătat păşuné s-o gătat şâ şiréşăle.
Copchilu era cu burta plină şâ tare mulţămit.
Când o ajuns acasă i-o zâs copchilu la mumă-sa: "Mamă atâté şiréşă am mâncat că o fost pi jos..."
Tată-so o mai scos un chil ghin straiţă şâ i-o mai dat.
Copchilu o zâs: "Nu mai îmi trăbă tată că am mâncat mulche pi drum."
Tată-so i-o zâs atunşi: "Vez mă copchile, şireşăle erau potcoáva aia şe n-ai vrut tu so iéi. Am vândut-o şâ ţ-am luat şireşă! Dac-o luai ghi jos îţ dăghém şireşăle înainche să mérem pe păşune şî nu che mai aplecai ghe doáuă suche ghe uări. Amu ai ghestule!"